Casa Tătărescu din București: memoria interbelică a unui spațiu al puterii și renașterea contemporană ca EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului se află o vilă a interbelicului care transcende statutul de simplu imobil: Casa Tătărescu este însuși un martor tăcut și dens al unei epoci marcate de puterea clasică, de decența restrânsă a elitei politice și culturale, dar și de răsturnările istorice care au remodelat România secolului XX. Nu doar zidurile, ci fiecare detaliu al acestei case purtătoare de memorie politică și artistică convocă la o reflecție profundă asupra raportului dintre spațiu, biografie și contexte istorice, punând sub lupă complexitatea figurii lui Gheorghe Tătărescu și a epocii pe care a traversat-o.

Casa Tătărescu: de la reședința discretă a prim-ministrului la dimensiunea culturală a EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu – politician cu o carieră ancorată între modernizare și compromisuri – se întruchipează în mod emblematic prin reședința sa bucureșteană, un spațiu al sobrietății și proporției rafinate. Această vilă interbelică, mai puțin un palat decât un proiect de viață echilibrat, a traversat turbulențele istorice ale României secolului XX, de la rolul său de loc public și privat al unei elite, la degradarea surdă din perioada comunistă, până la reevaluarea și restaurarea atentă care o definesc astăzi sub numele EkoGroup Vila. Ca spațiu cultural cu acces controlat, vila nu abdică de la trecut: ea îl păstrează, îl face palpabil și îl propune pentru un dialog contemporan, mai degrabă decât o simplă nostalgie sau un apostrof comercial.

Gheorghe Tătărescu: între modernism politic și realpolitik

Nu este doar o locuință, ci o extensie palpabilă a unui destin politic complex. Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu se identifică cu pictorul din secolul XIX Gheorghe Tattarescu, ci cu o figură care a dominat scena politică interbelică și imediat postbelică a României, întotdeauna în tensiune cu însăși esența democrației parlamentare pe care o promova. Doctor în drept la Paris, cu o teză tăioasă despre „minciuna electorală” și imperativul votului universal, Tătărescu a ocupat funcția de prim-ministru în două mandate fragmentate – 1934–1937 și 1939–1940 – perioade în care a administrat crize profunde, între autoritarismul regal și presiunile geopolitice extreme.

Ascensiunea sa în PNL a fost marcată de echilibru și realism. Fiu al unei familii aristocratice gorjene, cu o educație juridică riguroasă, el a cultivat o viziune ce îmbina disciplina militară cu rafinamentul discret al anilor interbelici. A pus o notă de constanță pe ideea datoriei, respingând figura eroului în favoarea angajamentului contabil al serviciului public. În fața tensiunilor politice și a cedărilor teritoriale, rămâne o figură plasată la intersecția dintre pragmatism și compromis, între modernizarea economică și restrângerea libertăților civile.

Casa Tătărescu: un spațiu al puterii temperate și al vieții private

Reședința de pe Strada Polonă nr. 19 pune în scenă această dialectică: casa nu este grandioasă, ci sobru proporționată, o arhitectură a reținerii. Într-o capitală unde elitele se afișau adesea prin palate ostentative, aici puterea se exprimă prin dimensiuni modeste, luminozitate și un echilibru calculat, care transformă spațiul într-un sanctuar al decenței.

Biroul prim-ministrului Gheorghe Tătărescu, amplasat discret la entre-sol, cu acces lateral, este un simbol material al eticii puterii practicate: un spațiu modest, fără opulență, unde deciziile țin de un registru funcțional, nu teatral. Locul în sine respinge monumentalizarea funcției publice, cele două încăperi ale biroului și sălii de așteptare sunt reduse la strictul necesar, accentuând ideea că autoritatea nu trebuie să devină invazivă în intimitatea casei.

Arhitectura casei: dialog între mediteranean și neoromânesc

Casa Tătărescu se înscrie într-o tipologie arhitecturală rar întâlnită în București: un echilibru între influențele mediteraneene și detaliile neoromânești, un limbaj rafinat semnat inițial de arhitectul Alexandru Zaharia și ulterior rafinat de colaboratorul său, Ioan Giurgea – un tandem în plină afirmare pe scena interbelică.

• Portaluri cu accente moldovenești traduse subtil în piatră și lemn;
• Coloane filiforme variate ca tratament, dar păstrând unitatea compozițională;
• Un șemineu emblematic, îmbrăcat într-o absidă neoromânească, operă a sculptoriței Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu;
• Finisaje interioare riguroase: parchet masiv din stejar, fierărie de alamă patinată cu motive inspirate din orfevrăria medievală;
• Planificarea spațială care onorează ritualurile sociale ale elitei: sufrageria ca salon de primire și bucătăria separată discret la entre-sol.

Aceste elemente formează un ansamblu coerent, marcând casa nu doar ca locuință, ci ca dialog cultural și estetic între modernitate și tradiție.

Arethia Tătărescu: arhitectura discretă a influenței culturale

Puțin cunoscută, dar fundamentală pentru atmosfera Casei Tătărescu, Arethia, „Doamna Gorjului”, a fost o prezență decisivă în definirea identității făpturii arhitecturale și culturale a reședinței. Beneficiara oficială a proiectului și un reper al binefacerii și meșteșugurilor oltenești, ea a impulsionat raportul casei cu arta, fiind veritabilul motor în legătura cu lumea lui Brâncuși și în sprijinul realizării ansamblului de la Târgu Jiu.

Coerent cu temperamentul politic al soțului său, Arethia a vegheat ca designul să evite opulența, să privilegieze proporția și să păstreze o eleganță sobru culturală, care să reflecte și viziunea unei familii puternice, dar rezervate.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a unui spațiu al elitei

Într-un orizont totalitar care reorganizează brutal sensurile spațiilor, Casa Tătărescu devine victimă a unei istorii dominate de represiune și uitare. După arestarea lui Tătărescu în 1950 și decăderea lui publică, vila își pierde statutul de reședință a elitei politice și devine un depozit temporal al unei „lumi vinovate.”
Intervențiile comuniste alterează funcția și estetica casei, înlocuind eleganța inițială cu compartimentări încărcate, materiale improprii și severitatea uzurii. Chiar dacă demolări radicale au fost evitate, contextul reprezintă o degradare semnificativă, atât fizică, cât și simbolică.

Post-1989: dezechilibru, controverse și pași spre recuperare

După căderea comunismului, Casa Tătărescu trece printr-o perioadă tensionată, marcată de decizii pripite și de o înțelegere încă în formare a patrimoniului arhitectural al elitei interbelice. Intrarea în proprietatea lui Dinu Patriciu și transformarea temporară într-un restaurant de lux au scandalizat comunitatea specializată și au accentuat conflictul dintre memoria istorică și interesele economice.

Ulterior, o firmă britanică a promovat o restabilire atentă a limbajului inițial Zaharia–Giurgea, semnificând o întoarcere la respectul pentru proporții, materiale și detalii arhitecturale. Acest proces a inițiat o reflecție mai matură asupra rolului Casei Tătărescu, relevând ambivalența memoriei sociale față de Gheorghe Tătărescu: o figură istorică nici reabilitată definitiv, nici uitată complet.

EkoGroup Vila astăzi: continuitate responsabilă a unui patrimoniu viu

În actualitate, Casa Tătărescu prinde viață sub denumirea EkoGroup Vila, statornicind o funcțiune culturală care, prin acces controlat, reintegrează spațiul în circuitul public fără a-i șterge trecutul. Aici, vizitatorii parcurg un spațiu încărcat de istorie, nu un simplu obiect expus.
Povestea casei, deopotrivă despre spațiul construcției și despre omul politic, capătă astfel o dimensiune palpabilă, iar rolul unei arhitecturi moderate și atent proporționate căpătă sens concret în discursul contemporan.

Accesul publicului se realizează pe bază de bilet, disponibil prin platforma iabilet.ro, în funcție de programul cultural al vilei. Astfel, EkoGroup Vila devine un punct de referință pentru cei interesați de o incursiune matură în istoria României interbelice și a periculoselor sale erosini sociale.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică marcantă, prim-ministru al României în două mandate, lider al Partidului Național Liberal, ale cărui politici și compromisuri au reflectat dar și modelat conflictele între democrație și autoritarism ale interbelicului și imediat postbelicului.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este diferențiat de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), o figură a academismului românesc din secolul al XIX-lea. Cele două persoane sunt distincte, iar confuzia apare frecvent în căutări.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este o expresie timpurie a arhitecturii interbelice din București, combinând influențe mediteraneene cu detalii neoromânești. Proiectul a fost realizat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, integrând elemente artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului, garantând coerența estetică și culturală a casei. Ea a fost un vector cultural activ, având o influență semnificativă asupra dimensiunii artistice și discrete a locuinței, legând-o de eforturile Brâncuși și meșteșugurile tradiționale oltenești.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  În prezent, Casa Tătărescu funcționează sub denumirea EkoGroup Vila, ca spațiu cultural cu acces controlat, restaurat și reintegrat în circuitul public dedicat evenimentelor și vizitelor ce pun în valoare patrimoniul istoric și arhitectural.

Casa Tătărescu, prin memoria sa vizibilă, deschide o fereastră prin care reconstruim nu numai un trecut politicianist tumultuos, ci și un mod de a fi și a locui al elitei interbelice, definit prin echilibru și decență. Vizitarea acestui spațiu devine astfel un exercițiu delicat de retrăire a unui secol de provocări și istorie personală, dar și o invitație permanentă către o reflecție matură asupra responsabilității contemporane de a păstra și pune în valoare trecutul fără idealizare sau uitare.

Vă invităm să pășiți în această încăpere a memoriei vii și a arhitecturii subtile printr-o experiență culturală atent organizată, în care fiecare detaliu al Casei Tătărescu povestește, iar continuitatea prezentului este garantată de respectul pentru trecut și de angajamentul față de cultură.

Pentru detalii și disponibilitate privind programarea și vizitele private, contactează echipa EkoGroup Vila și descoperă pulsul unei epoci într-un spațiu care continuă să fie martor și narator al istoriei.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.